Notă Veri Catholici: În cele ce urmează redăm, în traducere proprie în limba română, un articol publicat inițial pe site-ul OnePeterFive.com. Originalul în limba engleză poate fi accesat aici.
+ + +
Nota editorului: În urma publicării interviului Episcopului Schneider cu Polonia Christiana, în care acesta vorbește, în termeni fermi și fără echivoc, despre Sinodul Episcopilor pe tema familiei din 2014, am luat contact cu Excelența Sa, rugându-l să ne ofere câteva sfaturi despre posibilele acțiuni concrete pe care credincioșii catolici le-ar putea întreprinde, în această perioadă de restriște prin care trece Biserica Catolică. Concret, am solicitat sfatul Excelenței Sale despre modul în care credincioșii ar trebui să se opună heterodoxiei și să abordeze erorile (sau, cel puțin, confuzia) care par să emaneze din gura unor prelați care fac parte din cele mai înalte eșaloane ale Bisericii. Cu toată brevitatea lor, sfaturile episcopului sunt foarte bine gândite, iar punerea lor în aplicare presupune o muncă asiduă. La doar opt luni câte ne mai despart de deschiderea lucrărilor următoarei sesiuni a Sinodului, nu ne rămâne deloc timp de pierdut.
Tristul adevăr este că, în vremurile noastre, Biserica trece printr-o criză majoră. Dar Dumnezeu este cu noi. M-ați întrebat cum ar putea lupta credincioșii împotriva erorilor care sunt răspândite astăzi în Biserică. Aș dori să vă răspund cu câteva sugestii:
Trebuie să creăm grupuri de adevărați catolici, de învățați, de familii și de membri ai clerului, care să răspândească cu curaj învățătura integrală despre adevărul Bisericii Catolice, cu precădere cea despre familie, despre natura [creației] și despre poruncile lui Dumnezeu.
Pentru a atinge acest țel, trebie să facem uz de toate resursele pe care ni le oferă lumea. Nimic nu ne silește să așteptăm ca mass media să disemineze acest mesaj. Nimic nu ne silește să așteptăm ca fiecare pastor să propovăduisacă de la amvon aceste adevăruri. Trebuie să adoptăm formulele oferite de noile medii [de comunicare], care ne permit să propovăduim Sfânta Evanghelie și învățăturile Sfintei noastre Mame, Biserica. Trebuie să transmitem acest mesaj prin internet, să-l publicăm pe site-urile noastre web, pe blogurile noastre și pe rețelele de socializare.
În același timp, nu trebuie nici să neglijăm să-i abordăm pe frații noștri catolici pe căi tradiționale. Trebuie să organizăm conferințe și simpozioane de nivel academic. Trebuie să ne folosim de acestea pentru a produce publicații, articole și cărți care să servească drept lucrări de referință, precum și pentru a lărgi discuțiile pe aceste teme.
De asemenea, trebuie să înființăm o mișcare a familiilor, a “bisericilor domestice”, care să dea mărturie și să propovăduiască credința integrală și doctrina despre familie, căsătorie și ordinea naturală.
În aceste vremuri periculoase, trebuie să avem curajul să punem în lumină caracterul evident gnostic și revoluționar al “agendei Kasper”, demonstrând în același timp continuitatea doctrinei divine despre căsătorie și modul în care a fost ea transpusă în practică de-a lungul celor două mii de ani de existență a Bisericii. Trebuie să-i inspirăm pe credincioși cu exemplele unor soți sfinți, ale unor familii sfinte și cu cele ale unor copii și adolescenți sfinți. Pe de o parte, trebuie să demonstrăm frumusețea căsătoriei, a vieții de familie și a vieții de celibatar în castitate și fidelitate. Pe de altă parte, trebuie să subliniem evidenta urâțenie, nefericire și schizofrenie a vieții trăite contrar ordinii stabilite de Dumnezeu.
Pentru a le putea da speranță celor care întâmpină dificultăți, este important să oferim exemplele unor catolici smeriți, din trecut și din prezent. Exemplul unora care s-au căit și care au abandonat o viață de adulter, divorț, sau sodomie.
Pentru a aborda erorile actualmente în curs de răspândire în Biserică, adevărații soți, adevăratele familii și persoane celibatare trebuie să-i scrie Papei, să le scrie episcopilor lor și să scrie Dicasteriilor competente ale Curiei Romane, aducându-le la cunoștință declarațiile eretice, semi-eretice sau gnostice venite din partea unor clerici, precum și desfășurarea unor manifestări care se încadrează pe această linie, organizate de membri ai clerului sau de grupuri de clerici.
Toate cele de mai sus reprezintă mijloace de educație și formare. Dar lupta în care ne-am angajat nu este îndreptată doar împotriva ignoranței, ci împotriva stăpânirilor și puterilor. Nu putem fi victorioși în lipsa unei rețele internaționale de rugăciune, al cărei scop este acela de organiza adorații euharistice, pelerinaje, Sfinte Liturghii solemne, procesiuni de mijlocire și de penitență, cu teme ca “Sfințenia familiei și căsătoriei”, “Chemarea la castitate”, “Frumusețea și fericirea unei vieți caste”, “Imitațiunea lui Cristos în viața de familie” și “Ispășirea păcatelor împotriva familiei și căsătoriei”.
Dar, poate mai mult decât orice, ar trebui să ne rugăm lui Dumnezeu cu fervoare, pentru ca El să-i dăruiască Bisericii Lui episcopi și Papi sfinți. O astfel de rugăciune ar trebui spusă mai ales de către copii, căci nicio altă rugăciune nu penetrează cerul ca rugăciunea celor nevinovați.